Despre transportul urban am mai scris, ba chiar am vorbit și despre condițiile din mijloacele de transport în comun din diverse orașe europene, locuri prin care am fost sau unde am locuit. În acest articol vreau să mai ating puțin problema transportului urban, dar mai exact a mijloacelor de transport pe care ar trebui să le folosim astfel încât să ajungem repede la destinație, indiferent care ar fi ele.
La noi, la români, după cum bine știm există cultul mașinii. Dacă nu ești șofer înseamnă că ești sărăntoc și nu-ți permiți o mașină, nu înseamnă te mulțumești și cu alte mijloace de transport. Poate să mă contrazică oricine, însă asta e realitatea și o vedem cu toții, în fiecare zi pe șosele patriei, pe străzile orașelor și în special atunci când suntem pietoni sau bicicliști. Dacă faci parte din ultimele două categorii, pentru o parte din cei de la volan, din păcate, fie nu exiști, fie ești precum un vierme care trebuie strivit cu orice preț. Mulți nu înțeleg că important este să ajungi la timp și în siguranță la destinație, nu neapărat cum. Iar despre acest lucru vreau sa vorbim în continuare.
Do the right mix
Cel mai bun mix de deplasare – rețeta de succes a altora
Trăind o perioadă pe afară, în Finlanda și Spania, dar și vizitând alte țări europene, am ajuns la concluzia că se poate. Pot exista orașe în care traficul să nu fie un calvar, pot exista orașe în care oamenii au înțeles că important este să ajungi la destinație în timp util, nu modul în care ajungi. Poate ăsta e și principalul motiv pentru care ei sunt mai punctuali decât noi.
Mama și copilul cu bicicletele – Helsinki
În Finlanda, în Helsinki, locuitorii sunt foarte prietenoși cu natura și își dau toată silința să nu o polueze. Pentru ei alergatul și mersul pe bicicletă sunt lucruri sfinte. La ei, cât timp am locuit în Helsinki am văzut cel mai bun mix între mijloacele de transport: mersul pe jos, mersul cu bicicleta, cu autobuzul, cu tramvaiul, cu trenul (pentru suburbii), cu feryboat-ul (pentru insula Suomenlinna) și mai puțin cu mașinile personale. Chiar dacă plouă, chiar dacă ninge, ei au aceleași obiceiuri de a ajunge la destinațiile dorite. Iar pentru cei care nu cred, poza alăturată stă mărturie. E făcută la vreo 5 minute după ce se oprise ploaia.
Parcuri biciclete publice – Zaragoza
În Spania, cât am locuit în Zaragoza am văzut că și ei știau să se folosească de mai multe mijloace de transport și nu erau axați doar pe mașinile personale. O chestie faină pe care am văzut-o acolo pentru a fluidiza traficul și pentru a ajuta pe toată lumea erau bicicletele publice. Cu ajutorul unui card special luai o bicicletă, mergeai unde aveai nevoie și o lăsai în cel mai apropiat parc de biciclete. Ca să vă faceți o idee, mai amplă despre parcurile lor de biciclete publice vă invită să citiți articolul – Pistele de bicicliști – moft sau necesitate. Însă harta cu parcările lor de biciclete cred că este mai grăitoare.
Pe de altă parte, spaniolii nu erau foarte concentrați pe automobile pentru că majoritatea aveau scutere. Și nu era o rușine să se îmbrace la patru ace și să se urce pe scuter. Așa nu doar că ajungeau mai repede decât cu mașina și că se strecurau mult mai ușor prin trafic, dar ieșeau mult mai ieftin.
Pentru ca românul să înceapă să combine mijloacele de transport, cred că are nevoie de motivație, dar trebuie să mai lase puțin și din mândria sa. El trebuie să înțeleagă că toți suntem egali, fie că mergem la lucru pe două sau pe patru roți, fie că mergem cu metroul sau pe jos. Pe de altă parte, trebuie să înțeleagă că în acest fel nu se ajută doar pe el și sănătatea lui, ci ajută natura, plus că poate face economii substanțiale.
Tot timpul am fost de părere că dacă la alții se poate atunci trebuie să se poată și la noi. În acest fel nu mai putem găsi scuze. Am scris mai sus despre modul în care combină alții modurile de deplasare, cred ar trebui să luam exemplu. Puterea exemplului nu ar trebui neglijată atunci când vorbim de mediul înconjurător și de viețile noastre.
ice4you
Tu esti prea optimist atunci cand doar ai impresia ca vreodata ai sa vezi in Romania ceva de prin tarile nordice!
Sunt doua variante:
1. Renunta
2. Mutate acolo!
Varianta 3 nu exista … si ca vorbim de data asta de transporturi, romanul ar renunta la cazanul lui inscris (sau nu) pe Bulgaria doar daca nu va mai putea intra fizic cu el in oras! 😀
Stefan
Sunt un optimist convins și cred cu tărie că se poate și la noi, trebuie doar să fie mai mulți ca mine. 😀 Pe de altă parte, cred că se poate pentru sunt oameni care nu se sfiesc să renunțe la mașină personală pentru deplasările făcute prin oraș. Chiar și tu mi-ai spus acest lucru. Ești o dovadă vie că se poate. Acum să nu o dai înapoi. 😀 Pentru că veni vorba de accesul în oraș, am văzut și treaba asta, nu orice rablă avea voie să intre în zona centrală a orașului. Dacă vrem să ne considerăm europeni cu drepturi depline atunci trebuie să demonstrăm că vrem, nu doar să așteptăm bani de la ei.
P.S. Chiar o să mă mut într-o bună zi. Și cred că ziua aia va veni mai repede dacă găsesc ceva care să mă supere suficient de mult. 😀
Lospa
Stefane, Romania la orizont. Nu ca ar fi tara de cacat, nu, nu tara e de vina, ci oamenii din ea. Nu se va schimba nimic, prea multi cretini fuduli, prea multi cocalari retardati, prea multi…
Mai bine in Helsinki, cum zici tu. Eu as alege Belfast.
Stefan
Da, eu știu că e mai bine în altă parte, însă nu pot emigra toți ăia 18-19 milioane de oameni. Printre cretini, idioți și alte specii mai există și oameni care nu-și doresc decât o viață normală pe meleaguri românești.
ice4you
Stefane … in Bucuresti pentru mine masina personala este ca si inexistenta. Dupa ce ajung cu ea si o parchez in fata blocului de acolo mai pleaca doar cand ies din Bucuresti, in rest folosesc tot ce inseamna transport in comun si la nevoie vreun Taxi cu care oricum ies mult mai ieftin decat cu masina pentru ca in general incerc pe cat posibil sa il folosesc doar intr’o singura directie. De cand am ajuns in Vale am facut acelasi lucru … masina mai iasa din garaj doar cand plec din oras, ma duc la supermarketurile aflate la periferia orasului, am ceva de carat sau vreo urgenta. In rest … sta cuminte … de aici rezulta mai putina poluare si poate cel mai important decat toate, o importanta economie de bani. Daca inainte alimentam cam de 250 lei/luna (daca o foloseam exclusiv local) acum am reusit sa reduc asta la cel putin jumatate din suma, nu mai pun cheltuielile cu uzura masinii care implicit aduce diverse reparatii mai mari sau mai mici.
Ok … eu mi’am dovedit mie in primul rand ca se poate si altfel (cu uimire mi’am adus aminte de asta) si poate si altora … dar eu NU sunt vanitos … pentru mine masina era o banala utilitate. Pentru cei mai multi romani, masina este un soi de statut social … pentru ca 45 de ani de comunism cand masina personala era o mare realizare a ramas vie in mintea multora plus ca … oricat de sarac ai fi … o cutie de tabla inzorzonata iti poate oferi o oarecare indentitate de afisat. 😀 Ei … vezi tu … asta iti sare tie din vedere si de aia ma indoiesc ca prea curand in Romania se va schimba ceva din acest punct de vedere!
P.S. Nu are rost sa iti mai povestesc cat de rau imi pare ca nu avem transport pe calea ferata civilizat si la un pret decent! 😉
Stefan
Ziceam de puterea exemplului, iar tu mi-ai dat cel mai bun și mai concret exemplu că se poate. Sunt de acord cu tine și chiar ziceam în articol: „La noi, la români, după cum bine știm există cultul mașinii. Dacă nu ești șofer înseamnă că ești sărăntoc și nu-ți permiți o mașină, nu înseamnă te mulțumești și cu alte mijloace de transport.”.
Nah, eu mai trag speranța că de exemplu, băieții ăștia care ies săptămânal cu bicicletele la Marea Evadare, măcar ei poate reușesc să tragă un semnal de alarmă și să mai schimbe puțin mentalitatea românului cu privire la aceste lucruri. Pe de altă parte, în București există și curierat rapid pe bicicletă, o dovadă că poți face și afaceri cu un mijloc de transport alternativ…
Poate că dacă la noi mijloacele de transport în comun ar fi mai punctuale, precum sunt în Occident, poate că așa mai mulți ar gândi ca tine sau ca mine. Dar aici e un cerc vicios, punctualitatea ține în mare parte de trafic, iar dacă nimeni nu face un pas în spate, nu o vom obține niciodată.
În ceea ce privește trenurile, aici e altă poveste. Eu nu cred că pe cei de la CFR îi interesează confortul și civilizația, ci doar banii. Toată viața o să-mi amintesc de un drum pe care l-am făcut de la Timișoara la București, cu trenul, la sfârșitul lui Iulie, afară 35 de grade, în tren 40+. Geamuri închise, aerul condiționat nu funcționa, iar controlorul refuza să descuie geamurile pe motiv că există vagonul e dotat cu aer condiționat. Abia în momentul în care l-am amenințat că-l iau la șuturi, abia atunci mi-a dat cheia să deschid niște geamuri. Ce să zic… aici e poveste lungă și foarte mult dezinteres din partea celor care se ocupă de sistemul feroviar.