O soluție ingenioasă propusă de Carrefour

Astăzi am fost nevoit să mă lovesc iar de  soluția ingenioasă propusă de Carrefour pentru fluidizarea traficului la casele de marcat. Am văzut acest lucru prima dată România, iar acum am ajuns să-l văd și în Spania. O soluție cât se poate de simplă și tot pe atât de stupidă și de idioată: deschizi 16 case din 30+ și faci un rând unic. Bun și care e soluția? eu unul nu văd nici o soluție la problema cozilor de la casele de marcat.

Faptul că am ani buni de programare și de algoritmică în spate ar fi trebuit să mă facă să le înțeleg soluția asta, dar nici dacă fac tumbe și tot nu o să pot înțelege această măsură dispusă de managerii acestui lanț hipermarket-uri. Nu am nimic cu ei, chiar îmi place să fac cumpărături la ei pentru că au prețuri de bun simț, indiferent de țară. În schimb treaba asta cu rândul unic la casele de marcat chiar mă enervează și mi se pare o tâmpenie uriașă.

Am mai văzut această soluție de fluidizare a traficului de la casele de marcat aplicată și în alte magazine, rezultatul fiind același, adică un mare rahat și lung. În loc să ai 16 cozi mai mici și mai rapide, în acest caz o să ai doar una și lungă de 1 kilometru. Fiecare casă cheamă un client nou abia când vânzătoare a emis bonul fiscal pentru clientul din fața ei, sau aproximativ. Greșit, pentru că dacă nu era rând unic, în timpul în care clientul actual își bagă produsele în sacoșă, cel din spate ar fi putut să-și pună deja produsele pe bandă. În sistemul ăstă ingenios, tu ajungi să-ți pui produsele pe bandă abia după ce clientul din fața ta a plecat deja de la casa de marca – logică managerială. Probabil că ei nu înțeleg că în timpul în care tu mergi de la casa 1, de unde începe rândul și până la casa 16, poate ai fi avut timp să-ți golești deja coșul pe banda de la casă…

Oricum aș expune această soluție, tot idioată mi se pare, nu fluidizează nimic înafară de nervii din capul clienților. Eu înțeleg că vor să fac economie la numărul de angajați, dar dacă ar pune-o pe duduia aia care dirijează oameni spre case, să scaneze și ea la o casă, rezultatul ar fi cât se poate de pozitiv. Dar nici asta nu explică zgârcenia cu numărul de angajați, mai ales la orele de vârf.

În Finlanda mergeam frecvent la cumpărături la un hipermaket numit Prisma, acolo îți poți cumpăra de la scuter și până la pâine tot ce vrei tu. Evident un astfel de magazin impune o suprafață considerabilă și un număr mare de angajați, DA am zis mare, nu erau zgârciți la numărul angajați. Până pe la ora 3-4 după-masa găseasi maxim vreo 5 case deschise din 60, dar după această oră când începeau orele de vârf găseai toate casele deschise. Chiar și așa se formau cozi, dar mult mai scurte și pentru foarte scurt timp pentru că ei avea o divizare a bandei de produse după ce acestea erau scanate. Vânzătorul nu mai trebuia să aștepte după un client să-și bage produsele în traistă, ci începea scanarea altor produse și le dirija pe a doua bandă. Asta treabă, nu rândul unic!!!

Măi cum sunt, cum nu sunt nordicii ăștia dar ei la orice găsesc câte-o soluție genială. Nah,  știu că mi-am pierdut și ultima șansă de a mă angaja în Carrefour, dar chiar m-au enervat și astăzi, și altă dată, și sigur și în viitor cu acest rând unic. Asta e ca și cum ai face o autostradă cu treceri de pietoni. 🙂

Uitasem să menționez un lucru, în Carrefour, la fel ca și prin alte hipermarket-uri din străinătate există casele de marcat cu autotaxare. Mergi îți scanezi produsele, plătești și pleci. E foarte bună ideea păcat că acestea se adresează doar coșurilor de mână, adică nu poți merge cu 30 produse, dar e o idee faină și foarte bună. Suplimentarea numărului de astfel de case ar putea să-i ajute mai mult decât rândul unic. 🙂