Acum vreo două seri am ieşit la o discuţie mai non formală cu şefu(profesor universitar de meserie) şi cu un coleg. Am mers la un local din Iaşi de pe bulevardul Ştefan Cel Mare, nu o să-i dau numele pentru a nu le face reclama sau mai bine zis antireclamă, deşi pe aceasta din urmă o merită din plin.
Nu ştiu cum s-a făcut dar în acea seară am fost arondaţi la cea mai proastă chelneriţă ever şi când zic proastă trebuie să vă imaginaţi că era atât de proastă încât nu ştia de existenţa anumitor băuturi pe care le avea localul ei în meniu. Să zicem că acest aspect negativ poate fi trecut oarecum cu vedere, poate totuşi fata era la nou angajată acolo, suntem oameni şi înţelegem.
In fine, comandăm fiecare câte ceva, ne sunt aduse băuturile, totul bine şi frumos până când şefu’, care comandase o bere fără alcool, îşi duce ca tot omul paharul la gură şi se opreşte brusc înainte de a avea un contact direct cu paharul… WTF???! La care omul zice: “Paharul ăsta are un miros zdravăn de usturoi…”:)) Şi vă rog să mă credeţi că paharul în cauză puţea (nu mirosea) a usturoi.
După cum ziceam, soarta făcuse ca păţitul să fie un profesor universitar, un om căruia meseria îi cere să ştie să se facă auzit atunci când este nevoie.:) Evident că aşa a făcut şi acum… “Domnişoară, nu vă supăraţi, îmi aduceţi şi mie un alt pahar vă rog? pentru că asta care mi l-aţi adus mai devreme miroase a usturoi…” Imaginaţi-vă, că era seara în jurul orei 8, o oră de vârf al acelui local, adică mai pe scurt era aproape plin…
În momentul în care s-a făcut auzită acea afirmaţie, cu glas tare, toată lumea se uita la noi cu ochii cât cepele… probabil era curioasă ce se va întâmpla sau poate totuşi nu le venea să creadă că omul a fost servit cu un pahar care puţea a usturoi. In fine, vine chelneriţa cu un pahar probabil mai curat decât primul îl i-a pe cel vechi şi la care oferă o scuză jenibilă: “să ştiţi că nu paharul miroase a usturoi ci cei de la masa vecina servesc garlic bread…” (no shit)… atunci de ce nu mirosea şi paharul meu şi al colegului a usturoi?! Să nu credeţi că ne-a oferit cumva vreo explicaţie plauzibilă sau vreo SCUZĂ, cum ar fi fost normal de altfel.
Fiindcă suntem nişte oameni civilizaţi, s-a făcut switch-ul paharelor şi ne-am văzut în continuare de discuţia avută. Dar totuşi… oare nu este un pic cam plină de nesimţire din partea reprezentaţilor localului această întâmplare?! Mă întreb oare ce s-ar fi întâmplat dacă totul se petrecea în mijlocul zilei şi puteam chema OPC-ul?:)
Oricum dacă acea stimabilă domnişoară va citi sau va auzi de acest articol îi recomand să lectureze şi acest articol, poate o ajută pe plan profesional în viitor.
andra
sincer,cred ca astepti prea mult de la localurile iesene.de cati ani stau in iasi,numar pe degete localurile in care am fost servita frumos si curat.fiindca localul de care vorbesti este pe stefan,mi-am amintit de o intamplare foarte draguta la un local situat pe aceeasi „ulita”….am primit o salata de fructe care probabil mai avea un pic si incepea sa miroase asa era de oxidata,persoana care era cu mine la masa a primit o sticla cu cola gata desfacuta si un sfert din ea pe pulover care s-a intamplat sa fie alb,mi-a vorbit de parca i-am cerut ceva de-acasa de la ea si,desi, statea si sprijinea peretii uitandu-se foarte ingretosata catre masa noastra si comportandu-se de parca m-am adresat peretilor si nu dumneaei,am fost nevoita sa cer nota de la bar.pe langa toate astea,in drum spre iesire am mai si auzit-o adresandu-mi un apelativ foarte dragut datorita faptului ca insotitorul meu era un student strain…sa mai zic si ca domnisoara astepta bacsis?
Stefan
Multumesc pentru „adaugari”, Andra. Un alt coleg de al meu a ales acu’ de zilele Cuvioasei sa mearga in acelasi local si aude de la o masa vecina o discutie foarte interesata: Chelnerita catre un client: „Tineti masa ocupata doar pentru o bere?!”
Deci ce nota poti sa dai unui asemnea local?! care totusi se crede cat de cat unul dintre cele bune din Iasi.