Inspirat de articolul lui Cabral despre curajul de a spune NU vreau sa tratez un alt subiect și anume despre oamenii care spune chiar de foarte multe ori NU în anumite sintagme.. Cu toții avem prieteni de toate categoriile, pe unii îi duce capul mai mult, pe alții mai puțin, unii sunt deschiși la tot felul de lucruri noi, alții în schimb îl iau tot timpul pe NU ȘTIU în brațe.
– Cum nu ști ?! Ai încercat și nu ți-a reușit? Ai căutat informații și nu ai găsit nimic?
– Nuuuu… pur și simplu nu știu și tocmai de asta am apelat la tine…
Nu pot să vă spun de câte ori am am pus aceste întrebări și de câte ori am primit acest răspuns. Sincer vorbind am foarte mulți prieteni mai ales atunci când au nevoie de mine… Nu sunt vreun bulangiu care să nu ajute lumea atunci când poate. În cei 7 ani de acasă, care din fericire nu i-am avut cu suspendare, am învățat că e bine să-i ajuți pe cei din jurul tău atunci când nu știu ceva sau indiferent de situație, dacă pot.
Chiar dacă îmi place să ajut lumea tot timpul am mers pe un principiu foarte simplu: învață omul să pescuiască, nu-i da un pește… de pești au nevoie alea de pe centură… Îmi dau seama foarte bine când omul nu pricepe un lucru sau când îi este atât de lene încât să se documenteze despre acel lucru. Nimeni nu a crescut învățat, toți am trecut prin perioada aceea când puneam întrebări despre tot ce vedeam în jurul nostru dar vine o vreme când nu mai este indicat să tot întrebi, vine o vreme când mai scoți lenea din tine și cauți și singur informații, nu aștepți să îți fie livrate precum pizza…
Rasa asta umană ar fi rămas tot la stadiul ăla cu piatra în mână dacă unii nu și-ar fi pus întrebări și nu ar fi și răspuns la ele. Este adevărat că nu de fiecare dată au răspuns corect sau complet dar ceea este de apreciat că cel puțin AU ÎNCERCAT. Mă întreb cum ar fi evoluat tehnologia, dacă atunci când i-o picat mărul lui Newton în cap în loc să-și pună întrebare de ce mama naibii o picat în capul lui, să se fi apucat să-l mănânce și basta… Bucuros nevoie mare că nu a trebui să se întindă să-l culeagă din copac… Dar uite că nu a fost așa, și-a pus o întrebare, a răspuns singur la ea și astăzi noi ne bucurăm că avem telefoane cu accelerometru șamd.
Nu îmi place să mă lungesc prea mult dar sper că am reușit măcar cât de cât să fac pe unii care vor citi acest articol ca atunci când în calea lor apare o necunoscută să încerce să o pună într-o ecuație și să o rezolve… nu să întindă mâna după soluție fără ca ei să miște nici măcar un deget. Nu cunoaști algoritmul de rezolvare a unei ecuații? Ei bine de aici începe documentarea și abia pe urmă după ce ai studiat cât de cât problema ai dreptul la opțiunea sună un prieten.
photo source: bubblews.com
Lasa un comentariu: