Nu semeni cu poza din buletin

Citeam astă seară păţania unui român care a vrut să vândă un apartament dar când să încheie tranzacţia la notar i s-a supus că nu se poate pe motiv că nu seamănă cu poza din buletin…

Cică notarii din România au un sistem informatic cloud based, prin care confruntă datele din buletinele persoanele care le treg pragul cu cele din baza de date de la evidenţa populaţiei. Fiindcă noi avem de obicei aplicaţii scumpe şi proaste actualizarea datelor în super baza de date a poliţiei se face cu o mare întârziere, zic asta pentru că omul nostru îşi schimbase buletinul cu vreo lună maxim, înainte de a face tranzacţia iar astfel avea datele din buletinul nou, iar la campul poză avea poza din buletinul vechi… În concluzie tipic românesc.

Nu mă miră prea tare acest lucru pentru că în iarnă am păţit şi eu acelaşi lucru: mă întorceam în ţară după 2 săptămâni  de concediu petrecute în Italia şi ce să vezi… Când ajung la aeroport, la Cluj Napoca, nu mă lasă să trec pe acelaşi motiv – că nu seamăn cu poza din buletin… Rahat…doar mai trecusem odată tot pe acolo când am plecat în Italia şi plus de asta am mai trecut de 2 controale în Italia, pe aeroportul Galileo Galilei din Pisa, dar nah aici e România…

Nu m-a lăsat duduia de la filtru să trec până nu mi-am scos toate actele cu poză din portofel ca să-i dovedesc că sunt eu. Dar ca să vezi cum e funcţionarul nostru om dat dracu, după ce îmi vede carnetul de student vine cu o întrebare stupidă: „Dvs. din Mureş, cum de studiaţi tocmai la Iaşi?”… aşa mi s-o ridicat mie într-o noapte să mă duc la Iaşi că să ai tu ce ma întreba acuma când nu mă laşi să trec…

În fine după vreun sfert de oră de negocieri şi de holbat la mine şi la pozele mele de pe diverse legitimaţii mă lasă să trec cu observaţia că ar fi bine să îmi schimb buletinul, de parcă ar mai exista cineva în ţara asta la 22 de ani să arate ca la 14 ani.

După ce am scăpat de nasoala aia mă gândeam, ce bine că mi-am tăiat pletele înainte de a pleca din ţară că de mă vedea şi cu plete, cu siguranţă ajungeam în „dubă”:).