Nu pune căruța înaintea cailor

Citeam ieri pe știrileprotv.ro un articol documentar despre Termocentrala de la Anina, unul dintre cele mai păguboase proiecte ale Epocii de Aur. Sincer vorbind, până ieri nici nu auzisem de acest proiect dar în schimb am auzit de altceva, despre un stereotip românesc: pusul căruței înaintea cailor. Dacă nu ați văzut acel documentar la televizor atunci vă invit să cițiti articolul și să aflați și voi cum o investiție de un miliard de dolari s-a dus pe apa sâmbetei din cauză că treaba nu a fost gândită și abia apoi începută.

Multă lume a sărit repede cu gura în sus și a zis că vezi doamne asemenea treburi se făceau doar pe vremea răposatului și așa mai departe. Complet fals, dacă stăm să analizăm puțin cum merg treburile în scumpa noastră țară o să ne dăm repede seama că acum există mai multe lucruri făcute fără cap decât pe vremea secerei și a ciocanului. O fi fost el răposatu pantofar sau cizmar de meserie dar nu e problemă că și azi avem lăcătuș mecanic în funcția de deputat. Și nu e singurul caz de acest fel…

Dacă este să ne coborâm puțin printre muritorii de rând vom vedea că nici aici treaba nu stă prea bine. Avem atâția profesori care vor salarii mai mari când mai bine de jumătate dintre absolvenții pe care i-au avut ca elevi, acum sunt fără diplomă de Bacalaureat. Oare nu este firesc ca înainte de a cere salarii să vedem și noi pentru ce-i plătim din bani publici? Nu ar fi normal să aibă niște rezultate și apoi să ceară mărirea remunerației? Legea compensației nu ar trebui să funcționeze și pentru aceștia la fel ca și pentru mine, la fel ca și pentru alții? Toți suntem plătiți pe cât muncim.

În altă ordine de idei, auzim zilnic de zeci de cazuri când X și Y nu mai sunt în stare să-și plătească rata la banca iar aceasta îi execută silit. Oare de ce? o fi din cauză că au făcut un plan de returnare a datoriei, bine pus la punct?! Aaa… criza financiară e de vină. Măi să fie…

Dacă a fost să învăt un lucru bun în facultate care să mă ajute cu adevărat în viață, a fost acela înainte de a ”trece la treabă” trebuie să fac calculele cât se poate de bine, să iau în calcul toate erorile care pot să interfereze cu munca mea și totdeauna să las loc și pentru alți factori neprevăzuți care mi-ar putea strica planurile. Știu că sună puțin cam idealist dar din fericire mai și funcționează dacă se aplică. 🙂

Nu cred că îți trebuie multă școală ca să îți pui mintea la contribuție, dar dacă ști că este pentru interesul tău atunci folosește procesorul ăla pe care s-a adunat ”cenușa” și fă  domnule treburile cu cap. Chiar zilele trecute avem o discuție aprinsă cu cineva care a comis-o destul de grav și omul spunea că ”vai… că fiecare greșim, că nu exista altă soluție atunci pe moment etc”.

Nu există o soluție viabilă la momentul respectiv de timp?! Atunci nu cred că lucrurile nu pot fi amânate până când se găsește o soluție optimă. Mai bine cere o amânare, adună-ți gândurile și așterne pe hârtie un nou plan de acțiune decât să faci o treabă de mântuială…

Cred că dacă românul, în general vorbind ar fi o fire puțin mai analitică și nu s-ar mai arunca direct cu capul în gard, cred că lucrurile ar merge mult mai bine în țara asta… Voi ce credeți? Românul este sau nu o fire analitică?