Londra – impresii de călătorie (ziua I)

Azi-dimineață ne-am întors din city break-ul pe care l-am făcut în capitala Marii Britanii, la Londra, iar după câteva ore de somn binemeritat și-o nefiltrată mi-am zis să scriu repede câteva impresii. Mă grăbesc să le scriu la cald pentru că de mâine mă întorc la cele zilnice și numai de blog nu mai am timp și chef.

Trebuie să recunosc că mi-am dorit de ceva timp să ajung în Londra, tot timpul a fost fascinat de acest oraș, de modul de viață de acolo, de atracțiile turistice londoneze, dar și de diversitatea culturală și etnică care există acolo. Evident, știam doar ce citisem sau ce văzusem prin diverse documentare, dar pentru că nicio poveste nu se compară cu ceea ce trăiești pe propria-ți piele, undeva pe la sfârșitul lunii aprilie am pus piciorul în prag și am cumpărat două bilete de avion cu destinația Londra. Și așa a început mica noastră aventură londoneză.

Amabilitatea londonezilor

Încă de când am călcat pe pământ britanic ceva mi se părea deosebit și nu mă prindeam ce. Nu era mersul mașinilor pe stânga. Diversitate culturală și etnică mai văzusem și-n alte părți, vreme capricioasă la fel, dar ceva parcă era altfel. Era vorba de un acel ceva care-i făcea altfel pe britanici și asta am descoperit-o abia la sfârșitul primei zile – era vorba despre amabilitatea ieșită din comun. Oamenii ăștia au un dar pentru așa ceva.

Când ne-am dat jos din autobuzul ce ne-a dus în Londra de la aeroport, sincer vă spun, eram puțin cam pierduți în spațiu. Încercam să ne găsim un punct de reper, să ne găsim un punct de plecare și să începem maratonul atracțiilor turistice londoneze, dar totul părea haos. Un haos care s-a terminat în câteva secunde, după ce am fost abordați de Hamid – un ghid/informator turistic local, care văzându-ne dezorientați a venit repede la noi și ne-a readus cu picioarele pe pământ. Ne-a explicat repede și foarte frumos unde suntem, care sunt principalele atracții turistice din imediata vecinătate și unde găsim niște mâncare bună. Scurt și la obiect, strict în interesul nostru, fără interese ascunse sau alte mizerii, așa cum se practică pe la noi, pe la români.

Londra – vizitarea obiectivelor turistice

După ce am primit câteva informații de la ghidul local am luat-o ușor la pas prin Londra. Zic ușor, dar în realitate nu a fost chiar așa. Încă din prima zi am parcurs kilometri buni, atât pe jos, cât și cu metroul. Dacă plănuiți să ajungeți la Londra, trebuie neapărat să știți că Londra e un oraș cu o suprafață destul de considerabilă. Dacă Bucureștiul, atunci e bai, cum ar zice ardelenii, Londra e puțin și mai mare.

Primul mare obiectiv turistic care ne-a ieșit în cale a fost celebra catedrală Westminster Abbey. Un loc foarte frumos, o bijuterie arhitecturală în adevăratul sens al cuvântului, un loc în care calcă capete încoronate și nu numai. Ne-ar fi plăcut să-l vedem și din interior, dar coada de la intrare era muuuult prea mare pentru răbdarea noastră. Cozile mari sunt un lucru obișnuit la Londra, nu e nimic ieșit din comun, e orașul cu aproape 20 de milioane de turiști pe an.

Din curtea catedralei o altă atracție turistică arhicunoscută ne făcea cu ochiul – Big Ben celebru ceas din turnul de nord a clădirii parlamentului londonez. Am trecut și pe acolo, l-am admirat și am făcut pozele de rigoare, iar pe lângă el am luat-o spre Westminster Bridge. Acesta din urmă e un pod foarte aglomerat, poate concura oricând cu Tower Bridge. Aglomerația de pe el se datorează faptului că de o parte are impunătoarea clădirea parlamentului, iar de cealaltă are celebrul London Eye.

Deși priveliștea de pe Westminster Bridge e fabuloasă totuși un lucru m-a dezgustat, iar acest lucru îl reprezintă conaționalii noștri care prostesc turiștii cu jocuri de alba-neagra. Nu știu cum era altădată, dar acum în 2015 sunt al dracu de mulți, iar dacă nu ar fi aceste jeguri umane în peisaj, cadrul ar fi perfect.

Ultimul lucru care l-am văzut în prima zi a fost Oxford Street, locul unde găsești multe magazine celebre și foarte multe magazine de suveniruri. Iar spre seară ne-am băgat la stația de metrou Tottenham Court Road, ne-am luat câte-un Oyster Card , 7 Days anytime, iar apoi am luat metroul spre locul unde eram cazați.

O să revin cu serie de articole dedicate și celorlalte zile de călătorie. Pentru că înainte de a pleca la Londra mi-a făcut mare plăcere să citesc la alții despre experiențelor lor în capitala Marii Britanii, oarecum mă simt îndatorat, trebuie să-mi spun și eu povestea. Poate chiar să să ofer oarecare informații, pentru cei care vor să viziteze capitala de pe Tamisa.

Londra nu e chiar atât de scumpă pe cât pare. Mâncarea este la niște prețuri mai mult decât accesibile, chiar și pentru est-europeni, cazare găsești la prețuri decente, iar oamenii sunt de nota 10. Transportul în comun este puțin mai piperat la preț, dar prețul este justificat prin calitatea serviciilor oferite. Prin Oyster card un 7 Days Pass Card, valabil pentru toate mijloacele de transport în comun pentru zonele 1-3 te ajunge 45 de lire, dintre care 5 lire reprezintă taxa de custodie a cardului. La plecarea din UK îl poți returna și îți recuperezi cele 5 lire.

Itinerarul londonez va continua, cu mai multe poze și informații…