Deși mi-am propus să scriu mai des în categoria travel, din diverse motive, de ceva timp nu am mai publicat nimic până astăzi când am zis că e timpul… În acest articol vreau să vă prezint o ”comoară” pe care trebuie să o vedeți neapărat dacă ajungeți pe tărâmuri finlandeze. Este este vorba de Insula Suomenlinna sau Castelul Finlandei.
Dacă tot mi-am petrecut vara trecută în capitala Finlandei, în Helsinki, acolo am încercat să văd cât mai multe lucruri faine, lucruri care să-mi lase niște amintiri cât mai plăcute. Ei bine, unul dintre aceste lucruri este Insula Suomenlinna – în realitate un grup de 8 insule care se află în Marea Baltică, la foarte mică distanță de orașul Helsinki.
Suomenlinna este o fostă fortăreață cu o istorie destul de zbuciumată, un loc care a început să fie construit pe la mijlocul secolului 18 și care primise inițial numele suedez de Sveaborg, în finlandeză – Viapori. În perioada imediat următoare, fortăreața Suomenlinna a avut să vadă niște niște lucruri nu tocmai plăcute, acestea fiind seria de războaie dintre Suedia și Rusia. Războaie care au adus tot felul de distrugeri fortăreței, dar din fericire totul s-a terminat în anul 1917 când Finlanda și-a declarat independeța și insula primind numele actual de Suomenlinna. După cum ziceam, locul acesta este unul plin de istorie, o istorie care a lăsat niște urme adânci care pot fi văzute și astăzi. Tocmai din acest motiv Suomenlinna face parte din patrimoniul UNESCO.
Revenind în prezent, astăzi, Suomenlinna este un loc de o frumusețe aparte, un loc care îmbină istoria cu frumusețile naturii șamd. Din Helsinki se poate ajunge pe Suomenlinna foarte ușor cu ferry-boat-ul sau dacă sunteți dispuși să investiți mai mulți bani atunci puteți ajunge cu ajutorul așa numitelor water-bus-urilor. Dacă alegeți varianta mai ieftină, adică cea cu ferry-boat-ul, veți trăi aproape aceeași experință, iar costul călătoriei este redus la aproximativ 7 Euro – adică o cartelă de călătorie cu valabilitatea de o zi pentru transportul public din Helsniki.
Odată ajunși pe insulă veți avea o zi foarte plină, în sensul bun al cuvântului. Ar fi bine să vă alocați o zi întreagă pentru această expediție pentru că sunt foarte multe lucruri de văzut: musee, teatru în aer liber, Academia Navală Finlandeză, ruinele fortăreței, tunuri rămase în tranșe etc. și toate astea pe lângă un peisaj greu de uitat. Dacă aveți norocul să prindeți o zi călduroasă atunci ceți putea petrece chiar și ceva timp la plajă. Dacă sunteți epuizați de prea mult mers atunci vă puteți relaxa oricând la localurile în stil rustic finlandez:
Suomenlinna a fost un loc care m-a cucerit cu frumusețea sa, un loc pe care regret din plin că nu l-am vizitat de mai multe ori pentru ai cunoaște toate secretele. Oricum, mă bucur că am avut șansa să ajung la Castelul Finlandei, dacă vreodată ajungeți în Helsinki pe timpul verii, atunci neapărat ar trebui să vă rupeți o zi și să mergeți să vizitați acest grup de insule pline de istorie și de-o frumusețe aparte.
Ionut Cosmin
Aici chiar mi-as dori sa merg 😉
Bucur
din poze se vede ca e ceva deosebit,excelent poze ce am observat ca pe invadatori ii asteptau cu tunul :))
Nice
Asta da, sa-ti petreci vara intr-o tara precum Finlanda este o experienta racoroasa si incantatoare pe care si eu mi-as dori s-o traiesc. Ce n-as da sa mai scap de arsita din Bucuresti…
Sa-ti mai spus ca am o slabiciune pentru insule, dar si pentru Tara celor 1000 de lacuri? 😀
Stefan
E un loc foarte fain, chiar dacă uneori e mai rece ca în alte locuri, faptul că sunt niște oameni deosebiți te face să treci peste orice. De peisaje și natură nici nu mai încape vorba, după cum ziceam și în alte articole, nu știu în ce capitală europeană o să mai vezi iepuri plimbându-se pe lângă bulevard. 🙂
cotos
Finlanda e tara mea preferata, daca se poate spune asa ceva. Mereu am fost fermecat de modul de viata, de oamenii de acolo. Din pacate inca nu am reusit sa ajung sa o vizitez, dar sper ca am sa reusesc 🙂
Stefan
Eu sper să ajungi să o vizitezi, cu siguranță nu vei regreta. Eu când m-am dus acolo sincer nu știam prea multe despre țară, oameni etc. Dar pot să-ți spun că în foarte scurt timp am ajuns pur și simplu să iubesc acele locuri și locuitorii lor – e de vis nu glumă.