Gulaș cu mămăligă și brânză, aproape ca la mama acasă. Stați, să nu credeți cumva că m-am apucat de scris retete culinare pe blog. Nici gând, doar că a ieșit așa de bun încât am zis că trebuie să-l laud un pic și pe blog. Deși nu am crezut vreodată că voi duce dorul mămăligii și a mâncării românești, se pare că a venit și acea vreme. Tocmai de aia când dau de-o bucat’ de mămăliga, parcă dau de știu eu ce delicatese culinare. 🙂
De vreo două săptămâni de când a pleca iubita în țară, îs cam în pană de idei cu mâncarea. Stau cu frigiderul plin și nu știu ce să gătesc, dar de cumparat tot cumpăr. Ce n-aș fi dat să fi fost așa și în primul an de studenție. Acum, din motive de lene, evident, am ajuns să mânânc tot felul de prostii, cornuri cu ciocolată, pizza semi preparată etc. Iar de gătit, mai răruț că-i mai drăguț. De fiecare dată când merg la magazin zic că la întoarcere voi găti ceva bun. Astăzi am zis că e cazul să mai rup un pic rutina și să-mi fac ceva sănătos de mâncare. Deși initial mă gândeam la altceva, când am dat cu ochii de făina de mămăligă mi-am schimbat părerea. 🙂
Apropo de făină de mămăligă, dacă sunteți în Spania și simțiți nevoie mâncare românească, atunci vă recomand cu încredere să mergeți în orice Carrefour. NU în magazinele alea românești, acolo jegul și prețurile nesimțite îs ca la ele acasă. În schimb în Carrefour găsiți: făină de mămăligă, castraveți murați, slăniă afumată, mici, costiță de porc, varză murată, bere, vinuri de mai multe soiuri, ba chiar și eugenii. Iar prețurile îs de super bun simț. Nu știu dacă e la fel și în alte țări unde există Carrefour, dar în Spania găsiți. Îmi amintesc că în Franța nu am găsit, dar poate era un minus de moment.
Revenind la super mâncare mea de astăzi, pot să vă spunde cât că a ieșiti exact cum mi-am dorit. Trebuie să recunosc că foarte rar, atunci când gătesc doar eu, îmi iese mâncare chiar pe plac. Astăzi nu știu ce s-a întamplat dar gulașul a fost exact ca ăla de acasă din Ardeal. Cei care sunteți din zonă Ardealului, cu siguranță știți despre ce vorbesc. Pe restu nu pot decât să vă invit să-l încercați atunci când aveți drum prin Ardeal. Sunt sigur că nu o să regretați.
Și ca să nu ziceți că mă laud degeaba, iată și o fotografie rapidă cu mica mea realizare. Ignoraați și voi faptul că este cam haotică treaba, dar eram pe fugă, aveam o foame de vedeam stele verzi. 🙂
Cititori români de peste mări și țări, voi cum vă descurcați atunci când simți nevoia de mâncare românească? Ce improvizații faceți? zic asta pentru că am trăit și în Finlanda, unde nici dacă te dai peste cap nu ai șansa să găsești ceva românesc sau poate nu am avut eu norocul. 🙂
trofo
Ști că este o vorbă românească „să nu vorbești de frânghie în casa spânzuratului”? Tocmai pe emigranți îi ademenești cu așa poze 🙂
Apropos de Finlanda… neînțelegând nicio vorbă m-am întors acasă cu cașcaval vegetal (cumpărat din greșeală pentru că eu nu sunt vegetarian sub nicio formă), cârnați făcuți din sânge (pe care i-am aruncat, dar au râs toți colegii de mine că nu știu ce sunt delicatesele)… și tradiționale sardele murate și puse într-un suc dulce 🙂
Dar somonul cumpărat direct din piață de la cel care îl prepara este fără egal.
Stefan
Nu ademenesc pe nimeni, doar dădeam idei. 🙂 E bună asta cu cașcavalul vegetal și cârnați în sânge. 🙂 Eu am început mai lejer cu epic fail-urile, am vrut să cumpăr făină albă de grâu pentru gogoși și m-am întors cu ceva faină care arăta foarte ciudat. Ulterior înțelegând că e ceva făină integrală de secară, dacă-mi amintesc bine.
Oricum, pe la sfârșitul lui iunie, când au ei marea sărbătoare a ”îmbătării naționale”, când găsești orice crâjmă deschisă numai magazine serioase, nu… Atunci rămăsesem fără mâncare că nu știam de ”eveniment”. Împreună cu un coleg din Bangladesh, hai să facem gogoși din făina mea, să nu-ți spun ce a ieșit. Niște turte bune de spart capul. 🙂
În schimb, am mâncat în Finlanda la fructe de mare cât pentru următorii 10 ani. Am găsit în Prisma, fel și fel de promoții la capitolul ăsta.
Maya Secret
Daca ai mancat fructe de mare cat pentru urmatorii 10 ani, de ce le cauti si acum? :)) Fructe de mare facute de mine, sa nu uit sa mentionez acest mic-mare amananunt. Chiar ti-a iesit bine mancarea, arata comestibil in poza. Nu stiu cum de te-ai apucat de facut singur mamaliga, cred ca din lipsa de ocupatie. :))
Stefan
Pentru că mi-au plăcut așa de mult încât nu mă pot opri din mâncat. 🙂 Dacă mă chinuiam eu să le fac ști prea bine că nici pe-un sfert nu ieșeau precum ale tale. Legat de mămăliga, a fost pur și simplu o poftă de moment pentru care mi-am dedicat timp și multă răbdare. 🙂
Maya Secret
De aia ma lasai singura in bucatarie si fugeai in dormitor de fiecare data cand faceam fructe de mare cu spaghete? :))
Stefan
Doar ști că mergeam să caut un film bun pentru după masă. 🙂
SydowBlog
Suna bine si arata bine. Pacat ca sunt la dieta:)). Oricum interesanta reteta. La mine in Maramures e altfel Gulasul. E cu cartof si carne. Exista 2 variante cel original asa cu niste influente unguresti e cu carne de vitel + cartofi si multe verdeta si zarzavaturi si are asa zeama limpede ca o supa. Dar pe la noi s-a adaptat si este putin mai tulbure si cu carne de porc.
Stefan
Merci de apreciere. Și la mine în Ardeal se face cu carne, dar sincer am preferat varianta mai light și mai originală. :)) Prefer varianta cu cârnaț de porc afumat sau costiță de porc afumată, dar din păcate în Spania nu aveam acces la așa ceva.
Roscova Alexandra
Cand am fost in Italia am stat intr-o zona foarte frumoasa si aproape de casa mea era un depozit cu produse romanesti, mergeam acolo si cumparam fara taxe si taxe. In strainatate nu gasesti produse romanesti la preturi corecte, asta in orice tara e la fel.
Stefan
Sa sti ca in Carrefour am gasit preturi destul de ok in comparatie cu cele din magazinele romanesti din Spania. Oricum, foarte tare faza ca ai gasit fara taxe.