În Ajunul Crăciunului, după o zi de stat mai mult prin bucătărie nu-mi doream decât să fac un duș și să pun într-un fotoliu și să mă relaxez. Dar de unde atât fericire pe capul meu? Când am dat drumul la duș nu doar că a început să-mi danseze pe perete, dar în următoarele clipe i-a și explodat furtunul. Cu o zi înainte Dorel ne-a lăsat fără apă caldă, iar a doua zi când i-a dat drumul se pare că s-a jucat cu presiunea ei.
Am trecut ușor cu vederea peste faptul că eram epuizat și numai de schimbat furtunuri de duș nu aveam chef, dar fiind Ajunul Crăciunului, la 5 după-masa, vă imaginați ce fericire era pe capul meu. Furtunuri pentru duș îmi amintisem că văzusem într-un Carrefour Market, care e aproape de mine, dar problema cea mai mare era că nu aveam cu ce să-i desfac piulița de la baterie. Așa e când stai în chiriei și te mai și muți destul de des, ei doar strictul necesar. Plus că aici în București am un nene pe care-l chem atunci când am probleme cu conductele. Îmi place să cred că fiecare avem un rost în lumea asta și fiecare trebuie să ne câștigam pâine, iar să ne mâncăm unul altuia pâinea… nu e frumos. Chiar dacă să schimbi un robinet nu e rocket science. Repet, fiind Ajunul Crăciunului îmi era jenă să-l chem, plus că nici nu stă aproape de mine.
Astea fiind zise o iau în grabă spre Carrefour-ul de lângă mine. Ghinion, nu mai aveau de niciun fel. Singura soluție rămasă la îndemână a fost să o iau spre Auchan Titan, care e la vreo 20 de minute distanță de mine, dacă merg pe jos. Acolo se dădeau lupte crâncene, gât în gât, umăr la umăr, dar cu greu am ajuns la raionul de obiecte sanitare și din fericire am găsit ce căutam. Sincer, nici nu știam dacă toate bateriile de duș au aceeași prindere, cheia intuisem eu că e de vreo 20, dar nu eram sigur. Acolo am întâlnit un domn binevoitor, care avut și el aceeași problemă, fix în aceeași zi. Cred că eram vecini. M-a liniștit spându-mi că orice aș alege se potrivește cu ce am acasă și nu trebuie să cumpăr și baterie nouă.
Iar morala, dacă pot să-i zic așa, abia aici intervine. Nici omul ăsta nu a știut să-mi spună decât e prinderea piuliței de la bateria dușului, el mi-a zis că strânge cu patentul. Eu încercasem cu patentul, dar nu am reușit era prea tare strânsă, așa că am mers un raion mai încolo și mi-am cumpărat o cheie reglabilă. O cheie reglabilă e aur la casa omului, o reglezi pe ce prindere vrei tu, nu ai nevoie de o trusă de chei, ci de una și bună.
În copilărie aveam două mari pasiuni, mecanica auto și electronica. Mai tot timpul eram plin vaselină pe mâini, îmi plăcea în draci să folosesc tecalemitul. Cum vedeam un gresor imediat eram cu tecalemitul pe el. Acum mă bucur că fost așa, am învățat multe lucruri folositoare pentru viitor printre care și să știu când trebuie să folosesc o cheie fixă, o inelară, o tubulară și-un cricket, o franceză sau de ce nu o reglabilă. Repet, astea pe lângă foarte multe altele.
Pe final de articol am doua sfaturi, dacă nu aveți o cheie reglabilă atunci neapărat să vă cumpărați-vă una și indiferent de ce pasiuni are copilul vostru, lăsați-l să le practice. Nu se știe când îi vor prinde bine în viața. Sincer vă spun, dacă mâine mă las de programare eu mă pot duce oricând să mă angajez ca mecanic auto. Iar asta datorită unei pasiuni din copilărie și a statului pe lângă un om care cunoștea atât de multe despre motoare încât le putea repara cu ochii închiși.
ice4you
In primul rand … bine ca te’ai descurcat! 😀 In al doilea rand si eu sunt de acelasi principiu: „trebuie sa manance gura la toata lumea „… dar asta nu se intelege pe la noi mai ales ca romanul este bun si stie din toate cate nimic. 😀 In al treilea rand, dar nu ultimul, cheia aia este cam tot ce am si eu in casa pentru ca ce nu pot face cu ea, o surubelnita si un patent e clar ca nu e de mine. 😀 Ii chem pe altii care asta fac … ei ma cheama pe mine pentru ce fac … si uite asa „mananca gura la toti!” 😀 Iti doresc sa ai cat mai putina nevoie de ea, iar cand ai sa o folosesti cu spor! 😉
Stefan
Multumesc. Sper să nu am nevoie să o folosesc prea des. Oricum e bine de știu că nu sunt singurul cu o recuzită de bază: șubelniță cu două capete (în stea și normal), patent și mai nou cheie reglabilă. 🙂 Dacă toată lumea ar gândi ca noi sunt singur am fi înconjurați de lucruri făcute mai bine.
Daniel H.
Tata fiind mecanic la vremea lui are o gramada de scule. Eu fiind axat mai mult pe electronica am o gramada de scule, surubelnite de toate dimensiunile, patenți pentru mai multe intrebuintari. Desigur, si eu am chemat instalatorul cand a trebuit schimbata ceva supapă.
Stefan
Și tata dispune de un întreg arsenal de scule, plus aparat de sudură, bormașină și multe altele, doar că ne aflăm la vreo 500km distanță. 🙂
radu
scula best off, mai ales la spart nuci!