Cred fiecare dintre noi a văzut cel puțin o dată, în filmele americane, o scenă în care protagonistul vrea să-și cumpere ceva de la un tonomat, iar ăla îi ia banii fără să-i mai dea nimic. Evident, cu toții am râs – ce fraier, l-a făcut un tonomat. Am râs și eu, dar promit că nu voi mai râde de acum înainte, zilele trecute m-a făcut și pe mine un tonomat.
Sticlă blocată-n tonomat
#țeapa 1
Eram la metrou, la Unirii 2 și am vrut să-mi cumpăr o nenorocită de apă plată, până aici nimic iești din comun. Am băgat 4 monede de câte 50 de bani pentru a-mi cumpăra o sticlă de apă plată, dar ghinion, după socoteala aparatului am introdus decât 1,5 lei. Nu e pagubă, mai bag un leu și selectez o apă la 2, 5 lei, o Bucovina, bat-o vina. Ce să vezi? Pățesc exact ce se vede în imaginea alăturată, sticla rămâne agățată. Capătul spiralei care scoate produsul s-a băgat între etichetă și sticlă. Și ca totul să ca la carte, pățania nu se oprește aici…
#țeapa 2
Dau să scutur mătăhala, vezi să nu. Brusc îmi vine mie proasta idee să mai cumpăr încă o apă de pe același rând, în speranța că atunci când îmi va da a doua sticlă, spirala se va întoarce, se desprinde și prima sticlă, iar eu îmi potolesc liniștit setea.
2 sticle blocate-n tonomat
Zis și făcut, bag banii, dar ce să vezi?! Ambele sticle rămân blocate după cum se vede în imaginea în cea de-a doua imagine. Nu-mi era mie de ăia 5,5 Lei, dar nu mă puteam împăca cu gândul că am fost prostit pe față de un nenorocit de tonomat, mai rău ca-n filmele americane.
Întreb pe un băiat de la pază dacă nu mă poate ajuta cumva, iar ideea lui a fost să sun la unul dintre numere de telefon afișate pe tonomat. Sun, răspunde un nene și după ce-i ofer explicația necesară, omul îmi spune că sigur trebuie să aibă vreun coleg prin zonă și revine cu-n telefon. Așa s-a și întâmplat, revine cu telefonul, colegul era la Brâncoveanu și, teoretic, ar fi urmat să ajungă la mine cu primul tren. Aștept, vine un tren, vin doua, vine și al treilea, dar colegu’ nu mai apărea. Mai sunt o dată, nervos nevoie mare, ameninț cu OPC-ul, pentru două sticle de apă, și minunea s-a întâmplat. Cu al patrulea tren a venit un Dorel, care nici scuze nu a știut să ceară, a deschis tonomatul, mi-a dat apa și-am plecat.
Concluzia: Sunt sigur că mulți vor spune că-s zgârcit, puțin îmi pasă, cu banii mei eu decid ce fac, nu un tonomat. Tonomatul mai da greș, din diverse motive, dar el nu e mai nesimțit decât cei care-l administrează!
Alin
Merg sa cumpar un ceai de la un aparat din scoala, adaug frumoasa suma de 1.5 lei si astept, astept, astept… si intr-un final primesc un pahar cu apa. Intr-un an de zile, aparatul ma pacalit de patru ori. Cine sa rezolve problema, mai ales ca nu exista nici un numar de telefon si cand intrebi de aparate nimeni nu stie.
Stefan
Cu ăla de cafea am pățit-o de mai multe ori, ce-i drept că-n locuri diferite. Ba am băgat banii și nu am primit nimic, ba am primit cafea fără pahar, ba ce ai zis și tu… 🙂 Pe cele de la metrou exista și-un număr de telefon, probabil din cauză e trafic foarte mare, însă, rezolvarea duce la jumătate de oră pierdută.
Vicentiu Radulescu
Nu am avut exepriente de genul. Si sper sa nici nu am, nu prea folosesc tonomatele, prefer magazinele care sunt mai peste tot.