Când ai imunitate…

În această săptămână am avut parte de mult circ în ceea ce privește aplicarea legii și în cazul unor deputați sau senatori. Pentru a nu știu câta oară, aleșii noștri ne-au dovedit că România e încă de departe de ceea ce înseamnă justiție liberă.

Faptul că au pus-o pe madam Udrea în arest preventiv, nu a fost decât un contra balans pentru ceea ce s-a întâmplat în cazul d-lui Vosganian. Sincer, nu știu pentru ce a fost acuzat, nu mă interesează câte capete de acuzare avea, dar mă interesează faptul că nu s-a dat frâu liber urmăririi penale.

Eu nu spun că acest om a comis sau nu a comis ceva, dar atât timp cât e plătit din banii noștri, mi se pare cât se poate de corect să aibă parte de o ancheta corectă și să aflăm dacă a făcut ceva sau nu. Faptul că nu s-a dat frâu liber anchetării domniei sale, mie personal, îmi spune două lucruri: omul se simte cu musca pe căciula, iar justiția e încă la mâna celor care ne conduc. Independența justiției, în România, este o utopie ieftină, nu o spun eu, o spun aceste fapte.

Văzând că în ultima vreme au început să plătească, chiar și simbolic, nume mari din România, m-a lăsat să cred că ne îndreptăm într-o direcție bună. Dar acum mi s-a confirmat că încă suntem departe de aceea imagine bună pe care vrem să o creionăm.

Nu știu alții cum văd această situație, dar dacă tot trăim într-o țară cu democrație originală, cred că ar fi nemaipomenit să trăim într-o țară în care să ne băgăm ceva în ea de imunitate. Dacă vrem justiție liberă, imunitatea trebuie să dispară, asta e clar! Cât timp ea va exista, justiția va fi liberă doar pentru oamenii de rând, nu și pentru cei care stau acolo sus și, teoretic, au grijă de noi.

Să fii la minte cocoșului, când ești la mâna prietenilor, a celor care sunt în aceeași oală cu tine, sunt șanse infime ca ei să fie de acord ca tu fii dat pe mâna justiției. Doar dacă ești prostul grupului sau ai neșansa să nu fii ieșit bine în pozele de la Paris.