La începutul acestei an am împlinit jumătate de an de când locuiesc în București. Din prisma unui om venit din provincie pot să spun că nu e chiar așa de rău precum pare din exterior. Nu e chiar așa un mare spital de boli mintale, cum zic cei de la CTC sau cum îl văd majoritatea românilor din provincie. Așa aiurea cum e văzut din exterior, Bucureștiul e orașul care se apropie destul mult de ceea ce numim noi un oraș european.
După ce m-am întors din Spania, am decis, împreună cu iubita, că până plecăm iar din țară o sa ne mutăm în București. Fiindcă Iașiul nu mai era opțiune pentru niciunul dintre noi și fiindcă am irosit prea mult timp în capitala culturală a Moldovei, Bucureștiul ni s-a părut cea mai bună alegere. Așa că următorul capitol din viața noastră urma să fie capitala. Dat fiind faptul că tocmai ne-am întors în țară, iar lumea e curioasă din fire, de fiecare dată când ne întâlneam cu câte un cunoscut și întreba ce mai facem, pe unde mai trăim, inevitabil menționam și Bucureștiul. Doar făcea parte din viitorul nostru foarte apropiat, iar lumea trebuie informată corect. 🙂
Cum văd alții Bucureștiul
– București?! Voi sunteți nebuni?! În aglomerația aia și în mizeria aia de oraș vreți să mergeți?! Nu vreau să vă spun de câte ori am întâlnit o astfel de reacție. Parcă am fi hotărât să ne mutăm de bună voie la Guantanamo, nu într-o capitală europeană. Abia atunci am înțeles că din provincie, Bucureștiul e văzut mai rău decât e văzută România din Occident. 🙂 Ca să nu mai zic ce reacții am obținut de la câteva persoane, în momentul în care le-am zis că o să mă apuc de școala de șoferi, aici, în București… Și uite așa am descoperit că lumea din provincie are o reticență și o falsă impresie despre București, de nici nu îți poți imagina. De unde și până unde, nu știu și nici nu vreau să aflu. Cert este că am trecut peste complexele tuturor, despre București, iar luna asta am împlinit jumătate de an de când locuim aici și nu e nici pe departe așa cum ne-au spus alții că au auzit ei cândva…
Pe lângă faptul că foarte mulți văd Bucureștiul ca fiind o adunătură de golani și câini vagabonzi, tot în opinia lor, traiul din București este atât de scump de nici nu îți poți imagina. „Habar nu ai cât de scumpă e viața în București. Chiria și costul vieții o să te mănânce de viu…” Și totuși după jumătate de an încă nu a reușit să mă înghită. Acum sper să nu vă imaginați că sunt atât de mare, încât nici după jumătate de an nu a reușit să mă termine. 🙂
Cum văd eu Bucureștiul
Încep direct prin a spune că mie îmi place Bucureștiul. Nu o fi el cel mai bun oraș în care am locuit, dar pot să vă spun că din perspectiva mea e cel mai bun din România. Din orașele românești, Bucureștiul se apropie cel mai mult de orașele europene. Nu o fi cel mai curat, dar facilitățile pe care le aici, cu siguranță nu le întâlnești în alt oraș românesc. O fi aglomerat și cu șoferi necivilizați, dar chiar și așa tot te mai lasă să traversezi strada, acolo unde nu este semafor. Însă nu același lucru pot spune și despre șoferii civilizați din alte colțuri ale României. Și slavă cerului am văzut destui…
În ceea ce privește locurile muncă, categoric Bucureștiul deține supremația, atât la numărul lor, cât și la media salariilor. Iar trecând la capitolul costuri, nu mi se par deloc diferite față de cele din alte orașe. Prețul unei chirii în București e la fel ca prețul unei chirii din Cluj sau Iași. Evident, vorbind de aceleași utilități și zone similare. Prețurile alimentelor sunt aceleași, prețurile utilităților nu diferă cu nimic față de cele din restul țării. Bun, și atunci de unde este toată isteria asta cu privire la București? De ce e lumea așa de confuză și de speriată de viața din București? Mă simt la fel de în siguranță în centrul Bucureștiului precum în centrul Iașiului și la fel de nesigur pe buzunarele mele, dacă merg în Ferentari, precum în Nicolina, în Iași…
Un alt lucru care mi s-a părut foarte tare, când, la cumpărături luam preparate congelate dintr-un congelator vizavi de cel din care își cumpăra și Mihai Răzvan Ungureanu. Sau momentul în care îmi căutam niște blugi în New Yorker, la același stand cu (master) chef Sorin Bonta. Pe când, în provincie dacă vrei să vezi o „vedetă” trebuie să-ți cumperi bilet. 🙂
Voi cum vedeți Bucureștiul? Prin ochii voștri cum se vede capitala României?
andrei
cu exceptia faptului ca se duc multi bani pe transport si chiriile sunt mult mai mari decat in Slatina mea iubita, totul este mult mai la indemana, alteposibilitati, locuri de munca asa cum ai spus si tu, salarii mult mai bune…cred ca imi va fi mult mai bine cand o sa am propria casa si o masinuta personala:)….pana atunci RATB-ul si viata de camin sunt langa mine cu o foarte mare determinare:))!
Stefan
Încep direct prin a-ți spune că ești un fericit, având în vedere că încă te mai poți bucura de viața de cămin. 🙂 Chiar dacă se duc mulți pe transportul public, gândește-te că și-n alte orașe mari, banii ăia tot așa i-ai fi cheltuit, la fel și cu chiria. Dacă faci comparația intre un oraș mic și București, evident că acest din urma pare un fel de Dubai, altfel vei vedea că peste tot îs cam aceleași costuri. 🙂
ice4you
Sunt cativa ani deja de cand imi impart casa intre Bucuresti si provincie. Adica … stau cateva luni intr’o parte si ceva vreme in ailalta … a fost ciudat la inceput mai ales ca veneam dintr’un oras mic, pana cand m’am decis sa trec peste toate ideeile preconcepute si sa vad Bucurestiul dintr’un alt unghi. Oricine ce ar zice … este un oras care a evoluat … poate cel mai mult din toata tara … este si normal acolo se invarte cam tot. In acelasi timp, pentru cei care cauta arta sau modalitatii frumoase de a iti petrece timpul liber, Bucuresti iti ofera asta. Marturie sta si capitolul meu de blog pe care i l’am dedicat si in care am inceput sa scriu despre asta. Totul depinde de cum il privesti si ce anume te intereseaza sa vezi. Acum sa nu care cumva sa se creada ca are doar parti bune si ca este un soi de Eldorado … nici pe departe … te oboseste la un moment dat destul de tare si te ia sictirul … eu am norocul ca firea mea zeflemitoare ma ajuta sa rad de ce altii se enerveaza si sa fac haz de necaz din orice … plus ca am evadarea la indemana … cand mi s’a luat de Bucuresti fug la munte in provincie unde stau pana ma prinde iara dorul. 😀
Ca cineva pomenea mai sus de RATB … da .. este distractia mea numarul 1 … cand vine vorba de inghesuit/certat/aruncat din autobuz old bitches. 😀
La Multi Ani, nervi tari si succes! 😉
Stefan
Mă bucur să văd că nu sunt singurul care privește Bucureștiul dintr-un alt unghi. Chiar dacă nu umblă câinii cu colaci în coadă, totuși nu e chiar așa de negru dracu, precum pare din exterior. 🙂 În ceea ce privește transportul în comun, de când am venit în București, metroul mi-a devenit cel mai bun prieten. Prefer să merg cu metroul și pe jos distanța dintre două stații decât să mai calc într-un autobuz/tramvai. Decât să am parte de ”distracții” cu cei din generația de aur, sau decât să rămân fără portofel, mersul pe jos pare o alternativă mult mai bună. 🙂
În altă ordine de idei, fain de tine că mai ai unde să te mai refugiezi din București. Și eu când plec în Ardeal mă simt așa de binecuvântat: aer curat, oameni faini, mâncare bună, odihnă/lucru pe măsură… :)) La mulți ani și să ai parte numai de lucruri bune în 2014. Mulțumesc!
ice4you
Daca o sa ai rabdare sa citesti ce am scris deja despre Bucuresti vei afla ca si pentru mine unul Metroul este o binecuvantare … daca nu ai rabdare gasesti acest articol aici. 😀 Partea proasta este ca nu acopera tot orasul … si nu prea ai de ales decat sa folosesti RATB sau … sa mergi pe jos cativa kilometrii … uneori foarte multi. 😀 Te vei lovi si tu de asta in timp .. ca vrei .. ca nu vrei … da nu e dracul asa negru daca faci prima oara un instructaj de Tehnici esentiale de supravietuire urbana – episodul: Bucuresti! 😀
Ma ofer sa ajut un provincial ca mie daca are nevoie de un sfat … apeleaza … ca eu sunt deja la stadiul avansati! 😀 Stiu sa dau si coate in autobuz … sa arunc si babe pe usa … sa ma bag ca nesimtitul la semafor sau sa ii spun unui „boschetar” de ocazie sa cante la alta masa! 😀
Hai noroc.
ice4you
P.S. Eu am vorba mea: daca tu cauti belele … nu te chinui … te gasesc ele pe tine! 😉 La fel cum e Niculina in Iasi e si Ferentari in Bucuresti sau … Serparie in Petrosani. 😀
„Orasul meu este ca orasul tau …”
Simplu. 😉
Am dat peste … hai sa zicem vedete … unde ma asteptam mai putin … nu m’am simtit mandru ca nu am platit sa le vad … poate doar ca s’au bucurat sa ma salute cand eu am facut asta din respectul invatat. 😀 Sa stii ca la Bobita din La’s’Fierbinti ii plac al dracului de mult shaormele din Dristor. 😀
Yamasha
momentan nu as putea sta in bucuresti. sor mea a facut deja pasul, salariul mediu la voi este aproape dublu fata de ploiesti insa nu ma da pe spate asta.
la mine e mai multa liniste fata de bucuresti, nu cred ca as putea sta zilnic in agitatia aia.
mi-e suficient sa merg o data la 2 saptamani acolo, iau pulsul agitatiei, ma intorc… 🙂
Alexandru Ionut
Am fost de mai multe ori în București, iar de câteva ori eram chiar la volan. Atât timp cât știi să conduci bine, e ok. Am trecut prin tot centrul, prin fața Palatului Parlamentului, și etc. Se conduce bine, uneori. În orice caz, nu se compară cu Belgia. Însă, am auzit că în Bruxelles e prăpăd. Încă n-am condus acolo, dar am s-o fac anul ăsta. În noiembrie am fost la Paris, și tot spune că nu-i nimic de speriat. N-am lăsat mașina cât mai în afara orașului cum am primit zeci de sfaturi, ci am condus absolut peste tot, arcul de triumf, și chiar în jurul turnului Eiffel, unde am găsit și o parcare pe o străduță. Că mi-au ridicat mașina în Paris, nu se pune :)). A fost vina mea. Am plătit aproape 200 de euro pentru această greșeală, dar greșești, plătești.
2 săptămâni am făcut naveta la B cu trenul, până la nord, iar de acolo cu metroul până în Mihai Bravu. Nu pare nimic periculos ziua.. Noaptea n-am de unde să știu.
Aveam intenția să ne luăm un apartament în Ploiești, apoi ne gândeam și la București. La ora actuală, există 98% șanse să ne cumpărăm o casă în Belgia. Varianta pentru Ro ar fi doar un apartament pe care să-l cumpărăm și să-l închiriem.. dar nu se știe dacă vom face sau nu chestia asta.
Majoritatea prietenilor mei de la facultate s-au mutat la București.
Stefan
După cum ziceam, nu e chiar așa de negru dracu… nu e perfect, dar rău din cale afară nu e. E ca într-un oraș cu câteva milioane de locuitori, adică găsești de la hoți până la politicieni, tot ce vrei. 🙂
În altă ordine de idei, dacă ai șansa să-ți iei o casă afară, nu-i da cu piciorul. Și eu o să fac același lucru, numai să vină vara. 🙂