Cu autobuzul prin Europa

Sunt una dintre persoanele care nu s-a ferit niciodată să călătorească cu mijloacele de transport în comun drept urmare le-am și încercat mai pe toate. Nu m-am ferit de niciun mijloc de transport în comun, fie că a fost pe apă, pe uscat sau prin aer. Atât timp cât urma să mă ducă la destinație chiar nu m-a interesat că e autobuz, tren, ferry-boat sau avion.

Poate că titlul acestui articol vă duce cu gândul la vreo excursie făcută prin Europa, călătorind cu autobuzul. Din păcate sau din fericire, nu este deloc așa, ceea ce vreau eu să vă prezint este o  comparație despre cum e să folosești autobuzul sau tramvaiul ca mijloc de transport în comun în diferite țări din Europa. Cu siguranță nu sunt singurul care a mers cu autobuzul sau tramvaiul prin mai multe țări  dar ceea ce pot să vă spun este că încă nu am văzut la nimeni o astfel de comparație și drept urmare asta e versiunea mea:

Cu autobuzul și tramvaiul prin diverse orașe din România:

”Coborâți la următoarea?”, ”Fă, dacă de ce nu te dai mai încolo să stau eu la margine, nu vezi că eu îs mai mare și nu încap la geam?”, ”Mă, de ce nu ai bilet?!”, ”Ajutor!! Mi s-a furat telefonul!” Sunt câteva dintre sintagmele pe care le auzim zilnic în mijloacele de transport în comun, astea pe lângă o îmbulzeală și o putoare de îți taie nasul. Indiferent de oraș, experiența e aceeași. Am fost folosit mijloacele de transport în comun în orașe precum: București, Iași, Cluj-Napoca, Tîrgu Mureș, Constanța, Suceava, Botoșani, Rîmnicu Vâlcea și altele mai puțin importante, ce e important este că peste tot e la fel iar ”confortul” tău e ca și a unui rahat care circulă pe țeava de canalizare.

Ca să nu mai zic că lumea urcă pe unde apucă, se împinge la coborâre, soferii și controlorii îți vorbesc de parcă ai fi ultimul gunoi iar pe lângă asta – iarna mori de frig și vara pur și simplu te sufoci. Nu intru în prea multe detalii, toți suntem români și cunoaștem situația mult prea bine. Dar hai să vedem cum e și la alții și o să pornesc în ordine descrescătoare de la aproape civilizat la foarte civilizat.

Cu autobuzul prin Spania – Zaragoza

Ne aflăm într-o altă țară din Europa, în Spania, o țară destul de civilizată dar nu exagerat de civilizată atunci când vine vorba de experiența pe care o trăiești în mijloacele de transport în comun. Oricum diferența e deja foarte mare între România și Spania, lumea urcă în autobuz pe la șofer, își compostează cardul de călătorie sau își cumpără bilet iar apoi dacă are noroc stă pe scaun sau în picioare. Ce e de remarcat, la fel ca și în alte țări europene este civilizația de la urcare și la coborîre, această ultimă etapă făcându-se doar prin ușele de la mijloc și din spate dar nu înainte de apăsa un buton pentru solicitarea opririi.

Singurul lucru care le scade gradul de civilizație este faptul că și aici aglomerația este nelipsită, ca sardinele în cutie. Ce e bine este că îți dă nimeni coate, nu te înjură nimeni, au rampe de coborîre care chiar funcționează, șoferul îți vorbește respectuos și nu uită niciodată să-ți mulțumească pentru că ți-ai cumpărat bilet.

Cu autobuzul într-o țară cu adevărat civilizată, prin Finlanda – Helsinki

Finlanda, fiind o țară foarte civilizată, aici treburile sunt deja un pic mai complicate. Autobuzul oprește în stație doar dacă-i faci semn sau cineva a solicitat coborârea – e foarte important acest lucru, dacă nu autobuzul va trece bine merci pe lângă tine. Și aici, la fel ca și la spanioli urcarea se face într-un mod foarte, foarte civilizat: bătrâni, gravide și apoi tineretul. Urcă lumea până se ocupă toate locurile după care din bun simț nu mai urcă nimeni, șoferii nu spun nimic, dac lumea de acolo fiind foarte bine crescută știe că nu e frumos să călătoreșți în picioare.

Nu o să ajungi vreodată să-i spui cuiva ”dă-te mai încolo să stau și eu”, locurile în autobuz se ocupă de la geam spre culoar. Cei bătrâni stau tot timpul în partea din față a autobuzului iar tinerii, toți se duc de la mjloc spre spate – e autoorganizare făcut cu bun simț. Nimeni nu vorbește la telefon astfel încât să-l audă tot autobuzul șamd. La fel ca și la alții rampele pentru scaunele cu rotile sau cărucioare de copii și aici sunt funcționale și se folosesc de fiecare dată iar aerul condiționat și curățenia sunt nelipsite.

În Finlanda, șoferii de autobuz sunt niște oameni de nota 10 plus, toți vorbesc limba engleză foarte bine, îți vorbesc respectuos, îți răspund cu mare drag la orice întrebare pe care le-o adresezi și mai presus de atât ascultă muzică de bun-gust. E prea tare să mergi cu autobuzul și să asculți Metallica sau alte trupe similare.

Ce mai este foarte tare la autobuzele finlandeze este faptul că NICIODATĂ nu au întârziere. În fiecare stație de autobuz există harta transportului în comun cu toate informațiile adiacente și pe lângă asta există niște panouri electronice, care sincronizate cu GPS-urile autobuzelor, îți spun în cât timp ajunge autobuzul în stație.

Era de 1 aprilie o farsă: cică în România poți să-ți cumperi bilet de autobuz prin SMS, la finlandezi cu așa ceva nu se glumește, chiar există această posibilitate. O altă chestie care-i face un pas înaintea multora este faptul că odată ce ți-ai cumpărat un bilet sau single ticket by a mobile phone, poți să-l folosești timp de o oră pe orice linie de transport în comun. Mai există și bilete valabile două ore, carduri cu valabilitate zilnică, săptămânală sau pe o lună întreagă. Ca să nu mai zic că site-ul serviciului de transport în comun  din Helsinki este unul de bun simț și în trei limbi.

Cu tramvaiul prin Eleveția – Geneva și prin Finlanda Helsinki

Nu pot să vă spun decât atât: civilizație, curățenie și poate peste 60 de ani vor avea și românii condițiile pe care le au ei în tramvaie. Nu am mai zis nimic de spanioli la acest capitol dar ei au până și gazon printre linia de tramvai…

Concluzia?

Experiența pe care o trăiești într-un mijloc de transport în comun este direct proporțională, la capitolul confort și siguranță, cu gradul de civilizație a unei țări. Sau cel puțin asta e concluzia pe care o trag eu de pe urma experiențelor trăite în mijloacele de transport în comun.

De siguranță nici nu se mai pune vorba în mijloacele de transport din România, prin 2011 când a fost accidentul de tramvai din Iași, numai eu știu ce dureri de cap am avut după acel accident, am mutat un geam cu capul. Dar asta se întâmplă doar în România că în restul țărilor civilizate din UE poți să te culci pe-o ureche până la destinație și poți fi sigur că nu pățești nimic ca să nu mai zic că trebuie să uiți de ”refresh-ul” buzunarelor – pe când la noi sunt șanse 1000% ca portofelul sau telefonul tău să coboare mai repede cu o stație decât tine.

Din păcate printre alte țări prin care am mai fost nu am apucat să mă plimb cu autobuzul… 🙂