Acum vreo câteva zile am fost într-un loc destul de fain din Zaragoza, este vorba de Puerto Venecia. Un mare centru comercial care se întinde pe o suprafață considerabilă și care a adunat la un loc toate marile magazine internaționale. Dacă vreodată ajungeți aici cu siguranță o să vă placă acest loc. De la IKEA, Apple Store și până la Zara, găsiți cam toate magazinele celebre într-un singur loc.
Nu o să vă prezint prea multe informații despre acest loc (acum) ci vreau să vorbesc despre o mică întâmplare care m-a făcut să-mi schimb părerea în mai bine despre angajații din magazine. Eu unul fac parte din categoria aceia care nu prea agreează angajații din magazine, indiferent de specific, nu-i agreez pentru că majoritatea sunt niște tâfniți, cu impresii și scârboși de mama focului. Nu pot concepe ca un individ cu maxim 12 clase (de ce le mai multe ori) să vină să-mi ofere mie sfaturi și bonus, să-mi vorbească pe un ton de doi bani atâta timp cât eu îl iau la dumneavostră și el să mă ia la per tu. Ca să fiu corect 100%, acest lucru l-am văzut decât în România, în afară de bine de rău angajații din magazine sunt un pic mai cu bun simț și te tratează altfel atunci când ai nevoie de ajutorul lor.
La centrul comercial Puerto Venecia este și un Apple Store destul de mare și foarte fain aranjat, drept să vă spun până atunci nici nu am mai fost într-un astfel de magazin dar în schimb am fost într-o droaie de magazine partenere (reselleri). In fine, eram și eu în magazin și am pus mâna pe un iPhone 5 să-l butonez… și imediat vine un angajat la mine, își începe să-mi vorbească în spaniolă, l-am oprit repede spunându-i că nu-l înțeleg, dacă știe engleză ne înțelegem de minune altfel îmi pare rău. 🙂
Face băiatul switch pe engleză și îmi zice să aștept puțin, ia un iPhone 5 de lângă mine și se apucă de butonat. După vreo 30 de secunde îmi întinde telefonul și îmi spune că l-a pus special pentru mine în engleză și că pot să-l butonez cât am eu chef iar dacă am nevoie de alte informații el se află în magazin, destul de aproape de mine, la vreo două mese distanță. A ținut să mai menționeze că nu vrea să stea lângă mine ca să nu mă simt stresat în vreun fel și dacă vreau să testez și alte produse din showroom sunt invitatul lui, menționând încă odată să nu mă grabesc și să testez în voie orice din showroom.
Angajați din ăștia să vezi în fiecare zi, tare mi-ar place să întâlnesc un asemenea angajat și în România. Situația asta îmi amintește de exact opusul ei, o situație pe care am fost nevoit să o trăiesc într-un magazin de IT din România când un Dorel, pe post de vânzător, care cică mai era și inginer, încerca să mă vrăjească să cumpăr un anumit produs pe motiv că are 42 de. Da, 42 ”de” (kilograme/cartof pătrat), el în anii ăia petrecuți în politehnică nu auzise de unități de măsură…
Lasa un comentariu: